Însă, presupunând că s-ar găsi cineva care să ia afectele de ură, invidie, cupiditate, patima puterii drept afecte esenţiale ale vieţii, drept lucruri care trebuie să facă parte, în esenţă şi în principiu, din economia generală a vieţii, dacă vrem ca viaţa să fie intensificată -, acest om ar suferi din pricina unei asemenea orientări a judecăţilor sale ca de un rău de mare. O fizio-psihologie autentică întâmpină rezistenţe inconştiente în ini-ma cercetătorului, ea are de luptat cu „inima“: chiar şi o teorie despre interdependenta instinctelor „bune“ şi „rele“ pare un rafinament de imoralitate care provoacă suferinţa şi dezgustul unei conştiinţe încă viguroase şi îndrăzneţe -, şi, cu atât mai mult, o teorie despre derivarea tuturor instinctelor bune din cele rele. Puterea prejudecăţilor morale a impregnat profund sfera spiritualităţii pure, în aparenţă sfera cea mai rece şi mai lipsită de idei preconcepute - exercitând bineînţeles o acţiune vătămătoare, paralizantă, orbitoare, deformantă. A o concepe, precum o fac eu, în chip de morfologie şi genetică a voinţei de putere, -iată o idee care nu i-a trecut nimănui prin cap, în măsura în care ne este îngăduit să ghicim din toate cele câte s-au scris până acum şi a ceea ce a fost trecut sub tăcere. “Întreaga psihologie de până acum a rămas împotmolită în prejudecăţi şi temeri de ordin moral: ea nu s-a încumetat să pătrundă în adâncuri. Their thinking is, in fact, far less a discovery than a recognition, a remembering, a return and a homecoming to a remote, primordial, and inclusive household of the soul, out of which those concepts grew originally: philosophizing is to this extent a kind of atavism of the highest order.” Under an invisible spell, they always revolve once more in the same orbit however independent of each other they may feel themselves with their critical or systematic wills, something within them leads them, something impels them in a definite order, one after the other - to wit, the innate systematic structure and relationship of their concepts.

“That individual philosophical concepts are not anything capricious or autonomously evolving, but grow up in connection and relationship with each other that, however suddenly and arbitrarily they seem to appear in the history of thought, they nevertheless belong just as much to a system as all the members of the fauna of a continent - is betrayed in the end also by the fact that the most diverse philosophers keep filling in a definite fundamental scheme of possible philosophies.

Nietzsche beyond good and evil